marți, 3 mai 2011

E cineva acolo?


Cumva te bate cineva pe umar?

E acolo un loc mic si sifonat;

pot sa jur ca pe acolo a trecut un buric de deget…



Cine te bate pe umar?

E cu siguranta cineva caci se vede clar

urma a doua burice de degete

pe umarul tau drept!



Sunt curios, totusi, cine te bate pe umar…

Iti intrezaresc pielea umarului

printr-o mica gaura in camasa.

E o piele strivita de un buric de deget

Care sta pe umarul tau!



Spune-mi te rog cine te bate pe umar!

Umarul tau strivit

seamana atat de mult cu umarul meu strivit

si tare as vrea sa aflu

cine vine si ne face gauri in umeri

fara sa zica nimic.

3 comentarii:

  1. Umerii oamenilor găuriţi de alţi oameni;puţin absenţi...

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos articol, frumos blog
    Apropo, poti deveni un partener cu Biblioteca Prafuita si beneficiile vor fi mai mari!
    Mai multe detalii aici http://biblioteca-prafuita.blogspot.com/p/parteneri.html

    RăspundețiȘtergere
  3. Noi apariţii editoriale la OFFICE LITERATURA:
    Cele mai frumoase poeme de dragoste – “Atunci când vara se reinventa” – autor Cristian Lisandru
    Un nou roman pe care-l vei citi cu dintr-o suflare – Romanul care se scria singur” - autor Cristian Lisandru

    Pentru tine:

    De-ar fi să plouă un mileniu şi mai mult
    N-aş mai ieşi din casă şi aş sta să te ascult
    Cum taci…
    Să simt cum în tăcere mă îmbraci.
    Să deseneze ploaia chipul tău pe geam,
    Într-un decor lacustru lângă mine să te am,
    Să-mi mai reciţi încet dintr-un poet bolnav de ploaie,
    Să simt cum intră apa în odaie.
    Ascunde telefonul, să nu-l auzim,
    Din dulcea beţie-a ploii să nu ne mai trezim,
    Să nu aprinzi lumina, pe întuneric ploile-s atât de vii
    Şi mumură-mi iubirea aşa cum numai tu ştii…
    E-atâta ploaie-n suflet şi atâta ploaie-n gând
    Şi parcă lumea-ntreagă s-a oprit plângând,
    Dar, vai, doar noi mai râdem, o pereche renăscută-n ploaie
    Şi apa intră-ntruna în odaie…
    Doresc să-ţi mângâi părul printre picături
    Şi peste tot ce-a mai rămas iubire vreau să-mi juri
    Şi mai recită-mi, iarăşi, dintr-un poet bolnav de ploaie
    Să văd cum intră apa în odaie…
    Să ne spălăm păcatele,
    Să fim curaţi,
    Îndrăgostiţi adevăraţi,
    Şi-n lumea asta care râde şi de ploi
    Să fim curaţi doar noi…(Ploaia de Cristian Lisandru)

    http://officeliteratura.blogspot.com/

    RăspundețiȘtergere