Programul de la 12 noaptea

Au gasit un cadavru pe dig.

Unii spun ca l-au adus valurile,

altii, ca l-ar fi tarat nisipurile,

Unii cred chiar ca l-ar fi scuipat cerul...

Cu mirosul galben-mustar imprastiat de-alungul digului,

Cadavrul avea un infinit de maini

Crescute din pieptul costeliv,

Si doua picioare de lemn.

Speriati, oamenii au cautat

Sa-l inmormateze cum se cuvine,

Dar niciunde in lume nu se nascuse

Inmormantarea pentru cadavrul cu miros galben-mustar...

Confuzi, oamenii au parasit cadavrul pe dig,

Sperand ca toate ale lumii

Sa si-l ia inapoi.

Dar cadavrul e si astazi acolo,

Caci niciuna dintre-ale lumii ,

Nu l-a vrut inapoi...

E dorinta tuturor nedoritilor,

Ce-a fost scuipata de cer

Si sangereaza pe dig.

Cu ploaia la brat prin fericire



Am ales clipa cu clipa din timp

Ca sa mai pot muri un pic,

Si le-am ales cu grija

Ca sa pot muri fericit!

Am legat la ochi durerea

Cu o picatura de absint,

Si-am plans de mi-am udat fericirea

Cu stropi din cel mai ales vin!

Mi-am cules increderea din oasele subrede

Si-am mai tras un fum din tigara,

Gandindu-ma ca ce sunt nu pot sa schimb

Nici daca credinta-mi langa mine ar alege sa moara!

Asa ca …

M-am asezat in mijlocul ploii

Asteptand sa ma spele,

Cu trei ganduri agatate de urechea stanga

Ca mereu sa-mi sopteasca sa merg inainte!

De aceea…

Cu ploaia la brat

Imi cumpar un timp ,

Sa mor fericit,

Calcand pe-o picatura de-absint

Sa-mi ud fericirea si s-o spal

De intreaga nefericire ce va sa vie,

S-o anunt ca am stiut,

Dar c-acum sunt ocupat:

Sa merg cu ploaia la brat prin fericire!

Cel care mi-a pus piedica



Am grabit pasul spre lume,

Sarind pe arcuiri de gene!

Am vrut sa cad in suflet ,

Si m-am topit in miere…

In dulce omenesc –

De buze si de viata care piere,

In dulcele strain –

Ce sta pitit in zecile unghere,

In dulcele tau trup…

Ce zace, indoit de lene

Si lenesa miscarea pe care-o faci alene

Pe buzele ce sunt inca ale mele,

Pe trupul ce ma doare ,

trup ticsit de vene …

Si m-am topit in tine inainte sa ajung la ele !

La stele si la lume !

Al vostru


Capat principii,

Ca tot omul,

Legi care sa ma faca al lor.

Si cand prind aripi –

Ca tot zborul ,

Vad sfori de uman care-mi striga ca mor!



Caut cu mintea un loc sa m-asez pe pamant,

Sa nu-mi ceara sa schimb nici valori , nici noroc,

Dar toti cum ma vor sa m-adun

Ma fac sa fiu strop de nimic si nebun,

Normal, doar in virtutea a ceea ce spun…



Si capat umbra de om

Si ma-nchin unui somn

Ce ma rog sa mi-aduca un vis…

De neom…!

Cadere libera



Confund durerea de stomac cu sufletul,

Confund bataia inimii cu fericirea ,

Ma confund pe mine cu un fir de cer

Si confund golul de sub mine cu soarta!



Am pagini intregi de zambete

Infipte in minte cu dintii,

Am dragoste multa in causul palmelor

Si cu palmele-mi sterg fata de lacrimi…


Si…


Confund amarnica jale cu durerea de stomac

Confund sentimentul cu aerul cald de pe buze

Te confund pe tine cu o parte uitata din mine

Si confund golul din mine cu pamantul …

…ce m-asteapta sa cad….

O sa ma-nec


O sa ma-nec

In cescuta-n care mai devreme

m-am scaldat.

si m-am scaldat

si-am dat din picioruse

pana cand cineva a luat cescuta de toarta

si m-a zdruncinat!

Valuri mari , rataciri in mine sapa,

Eram prinsa-ntr-o furtuna intr-un pahar cu apa-

Si ma-nvartea si ma-nvartea

Tot asteptand sa fiu si eu precum cubul de zahar care se topea

Si ma mai lua de ceafa, da!

Si ma mai inmuia ,

Iar apoi din nou…ma invartea

Si ma rugam…-si ruga-mi auzeam

Cum se alinta-n portelanul cestii-

Si-apoi strigam!….caci imi doream

Atat de tare …sa ma soarba

Doua buze...

Sa se faca liniste si intuneric,

Sa scap si eu de ameteala din mine…

Marea sfidare…(incoronandu-ma!)



Imi place sa desenez ochiul care ma vede.

Ma face sa cred c-am calculat neprevazutul,

Iar vazutul si nevazutul , toate in ochiul cel verde,

Le simt orbeste si nu ma pot opune lor, certat cu cerul…



Dar il voi pipai pe gene

Si sunetul creionului ma va-nalta de la pamant,

Caci langa ochiul care toate le vede,

Voi pune vorbele mele cu viata de om si-am sa cant!



Am sa-l sfidez punandu-mi singura pe cap o coroana,

Caci daca lumea voastra isi are regele deja,

Eu nu voi sta la picioarele nimanui si-n goana

Voi desena ochiul care sa va vada pe voi si voi ma veti sti cineva!

Omul-amintire


Dac-ar fi sa fiu tot om

As putea la fel de bine sa fiu o lingura de lemn.

Sa fierb in tot felul de oale

Si sa ma racesc uitata

In tot felul de frigidere.



Si dac-ar fi sa ma spal,

Fie si cu cel mai bun detergent de linguri de lemn,

Tot ar ramane in mine

Mirosul ultimului fel de mancare…

Convulsii


Mergeam pe strada linistit

Cand in mine se-opreste-un tip

In tip se poticneste o masina

Iar in masina se-opreste –un tir

Pe tir un avion ateriza

Iar din carca lui, un altul decola.

In dreapta mea…un miting, se marsaluia

In stanga-ntreg trotuarul se reasfalta

In spate sa ma-ntorc…incurcam traficul

Iar in sus cand sa ma uit vedeam doar blocuri.

Ma intrebam, sa le spun , sa nu le spun…?

Eram claustrofob!

….

M-a ridicat o mana de pe jos…

Caci eu cazusem,

Si-am ocolit lumea.

Trebuia, eram claustrofob.

Sacrificiul egoistului…
(…)




Cand ai sa-ncepi sa plangi

Ca tu nu poti sa simti,

Eu am sa tai din trunchiul meu de dragoste

Si-am sa-ti fac picioare tie

Cu care sa poti fugi de mine…

Ruga


E o gaura-n cer si picura in gandul meu un Doamne ajuta-ma sa cred!

Pe terenul de joaca



Stateam intr-un deget

Si-mi invarteam urechea

In jurul unui ceas

Tic-tac-tic-tac si pac !

O ora m-a muscat!….

Era ACEA ora….!

Asa c-am trecut pe celalalt deget!

Era sa-mi pierd creionul,

Era sa-mi pierd si mintea .

Bine ca n-au sarit departe,

Si le-am adunat apoi cu-o mana

Si celelalte 8 degete.

Caci intr-unul stateam

Si inca unul-l pastram sa-l sacrific

La nevoie…

Ce sa fac , si eu?

Fluturas de noapte…

Ma joc pe degete

Cu fundul pe asfaltul ud

Si capul sus , iesit printr-un tavan…

Atata cat mai pot

Ca vine Tata pe la opt

Ma pune sa-mi strang degetele

Si pana sa va spun si eu ca am plecat

s-au dus si orele mele!…

Bilet de evacuare




Draga domnule,

Am spanzurat un sentiment de suflet –

Sufletul dumneavoastra –

Cum isi spanzura natura frunzele de pomi.

A venit toamna!

Si imi vreau spanzuratul sentiment inapoi,

Domnule draga!

Jumatatea ce sunt!



Am buzele cusute.

Cusute de voi cu ata alba!

Imi cer iertare Mariei Tale:

Le-am umplut in timp de sange,

Iar saliva , luptatoare,

Inca mai supura pe la colturi,

Ca un puroi!



Asa ca atunci cand urlu,

Ma aud numai eu ,

Si tot eu , pe mine ma surzesc,

Ca in timp

Nici eu nu ma voi mai auzi!



Dar degeaba dau din singura mana pe care o am,

Si apas cu singurul picior

Cadavrul de sub mine,

Caci nu-i vina Mariei Tale…



E vina mea ,

Caci mi-am imprumutat o mana altcuiva ,

Iar aceea singura pe care o am,

Cand o intind spre Dumnezeu,

E atat de scurta,

Ca degetele nu-mi ajung nici pana la tavan…

Iar de urlat nu mai gasesc sa urlu,

Caci mi-ati cusut gura...

Oameni din timp si lut



Hai sa reparam timpul,

Tu si cu mine!

Sub glasul unui singur suflet…

Sufletul lumii,

Adunat sub unghii

Si in carne

Si in ochi striviti de frumos!



Am invatat de la un strain ,

Strainul beat-mort de propriu-i suflet,

O sa te invat si eu pe tine:

Dam o roata-nainte

Si una-napoi

Astfel, timpul se va bloca in

Propriu-i mecanism,

Se va curatii de trecut si viitor

Iar oamenii de regrete si iluzii,

Pana cand toata esenta

Se va transforma in praf pe umerii nostri

Iar noi vom incepe sa-l inspiram,

Pana cand plamanii care ne-nconjoara inima,

Vor obosi sub greutatea prezentului!


Astfel am reparat timpul,

Tu si cu mine…

Traim in tigara asta,

Ne iubim intr-un ultim fum,

Si-apoi promit sa ma scurg…

In aceeasi tarana!

Scriitorul pereche



Mi-am pus doua pistoale la tampla

Doar pentru voi…

Amandoua pline ochi…cu bucurii .


Si arunc priviri fugare,

In susul paginii mele,

Acolo unde zamislesc din nimic cuvinte

Ce poarta pecetea noului meu maine.

Dar hai acum, da-mi bine meritata palma

Si lasa-mi un vis la-ndemana,

Caci iata cele doua pistoale

mi-au umplut o tampla de randuri!

Pe drumuri



Peste ce lume searbada m-am aplecat

Cu ochiul sa-i iubesc nervurile?

Cum de-am crezut ca-i fara de pacat

Si cum de nu i-am vazut spurcate furtunile?



Ma lasa, deci , lume sa zbor!

Desprinde-mi talpile de-ale tale minciuni

Sa mai fac o plimbare pana la ruine si-n dor,

Sa-mi amintesc doar vrabiute si minuni !



Si uite ,am sa-ti iert si visele

Si fericirile-ti tot sfidatoare.

Da-mi doar doi pasi sa-mi iau avant

Si pene sa-mi inalte mainile!




Si daca-n zborul meu celest spre mine

Voi gasi un fir de praf din Dumnezeu

Voi lasa la el o ruga pentru tine

Si din cer si pana-n mine voi fi un singur Eu!

Cu singuratatea dublata



Eu cu umbra mea,

Mai tot timpul ne certam!

Ea nu-i de-acord cu mine

Si in fond, nici eu cu ea!

De obicei ne evitam,

Mai ales noaptea

Cand bate lumina din spate ,

Dar cum, necum, in lumina,

Eu cu ea nu mai incap

Si-ajungem sa ne dam fix cap in cap!

Si tocmai cum te prinde singur ,

De rea ce e se tine dupa tine!

De groaznica ce e si de meschina

Mai fura uneori chiar si din mine,

Ia cate-un strop si-l face gri

Si-l pune pe trotuar.

Si-as vrea sa-i dau un pumn in capul ala mare,

Dar ea-i lipita de asfalt orizontal,

Iar eu lipita vertical.

Si tot drumul pan-acasa ma contrazice,

Cel mai des se ia de mine

Ca o tin prea mult la soare...

Parca, cine ar vrea sa stie?


Si uite asa-mi face de-mi pune piedica

In clipe si in pasi,

umbra mea...

Mici nemuriri de suflet


Te iubesc!

Si categoric fericire-ar fi invidioasa ,

Daca m-ar vedea cum rad!


Si categoric oamenii ar fi invidiosi,

Dac-ar sti cat pacatuiesc de mult!



Te doresc!

Si categoric soarele ar fi invidios

Daca m-ar vedea cum ard de dorinta pentru tine


Si categoric nu te stiu prea bine

Si nici n-as vrea sa te cunosc !



Te ador!

Si categoric, nu stiu nimic categoric pe lume

Decat nisipul miscator de sub talpi si carnea de pe mine….




Dar categoric am sa tac acum ,
Caci te ador prea mult ca sa te fac invidios!






Pe hartie…






Mi-am cumparat o paranteza ca sa ma ascund de lume!
Cand aud zgomote ciudate , intorc trei puncte de suspensie la verticala si ma urc pe ele… doar ca

sa vad ce-i afara.Iar cand obosesc, ma-ntind cu tot al meu pe-o liniuta de dialog.
Am mai luat cu mine-n paranteza si vorbele tale , am pus pe foc un semn de exclamare caci nu

vreau sa te aud cum strigi , ci doar cum imi soptesti…
Insa intr-o zi mi-am extins parantezele ca sa primesc inauntru si alte cuvinte din lume ce faceau virgule-virgulite in josul paginii.Dar ele au vrut sa ma invete filosofie , matematica , literatura, glasuri si tot soiul de poeti .Atatia de multi adusesera ca ajunsesem sa stau cocotata pe ultimul punct de suspensie caci parantezele devenisera arhipline .A trebuit chiar sa ma mut o vreme in caciulita unui “ă” nenorocit , tare suparat si fara doar si poate vesnic deprimat….A fost necesar sa plec de acolo din motive de securitate emotionala si un timp am stat agatata de codita unui “ş”.Ar fi fost destul de bine daca as fi reusit sa vad realmente , ceva de fundul lui mare .
Altfel , te lasasem pana si pe tine .Te mai zaream din cand in cand cu vorbele inca intre paranteze.Te simteai … relativ inghesuit!Iar umila mea casa, cu o scara de suspensie si o scandura de dialog , devenise un bordel literar, socio-cultural , pe la margini economic si cu influente moderne ecologiste .De suparare , m-am dus la marginea paginii sa-mi inec amarul intr-o picatura de cerneala uscata sau eventual sa ma arunc din carte.
Dar vazand acolo doua cifre solitare…mi-am dat seama: trebuia doar sa las un spatiu!








Arta poetica


“De ce scrii , domne?”

“Uite asa….

Ca uneori…

Nu pot sa plang!”

Urgente in timpul vechi



La policlinica miroase a moarte intarziata.

In curtea policlinicii sunt caini care sa urle,

Pentru ca policlinica noastra,

Care a ocupat un conac boieresc de odinioara,

e construita dupa filmele horror americane,

...sau filmele dupa policlinica noastra...

La policlinica toti oamenii vorbesc...singuri,

Caci la policlinica vin oamenii care nu mai au cu cine vorbi.

Policlinica e un loc uitat de timp,

Caci conacul a fost lasat aproape la fel.

La fel si praful!

Oamenii noi au ocupat conacul vechi,

Pentru a face din el un loc al tanguirii si al tarsaitului picioarelor bolnave.

La policlinica oamenii sunt sluti, chiori, ologi, indurerati.

Mai rad doar cei mai batrani dintre ei,

Obisnuitii casei...

La policlinica doctorii sunt rupti din zidurile conacului,

De-o varsta cu conacul!

Ei si-au dedicat viata banilor uratilor bolnavi.

La policlinica , tinerii nu sunt vazuti bine,

Pentru ca ei , mai mereu, fac reclamatii -

Batranii nu mai au dinti.

Policlinica este o familie a mortii intarziate!





Cu dragoste


Draga prietene,

Da-mi mana,

Sa saltam impreuna prapastia,

Si cand vom ajunge de cealalta parte,

S-o saltam inapoi.

Si tot asa o viata!

Si daca vom fi prea tonti,

Cum ne stim,

Si poate nu vom reusi,

Dar poate , si mai poate , ne vom prabusi,

Promit ca ma voi tine strans de mana ta

Si promit ca-ti voi zambi

Pana ce zambetul meu se va strivi de pamant,

Langa pamantul de sub zambetul tau strivit!






Cu cersitul la poarta Lui Dumnezeu



M-am dus sa ma rog ,

Acolo unde se spune ca esti auzit.

Si toti oamenii erau imbracati in haine ponosite

Si toti erau murdari

Si toti erau urati

Si toti cerseau cate ceva.


De atata piosenie ,

Am inceput sa ma cutremur.

Mi-era teama, poate,

Ca acolo cersetorii vor vedea

Ca sunt una ca ei...


Cu sufletul descoperit pana la genunchi

Am fost nevoita sa marturisesc

Cand am fost intrebata:

"Tu ce cauti aici?"

"Ei , parinte , stiti?...Iertata-mi fie cutezanta,

Cersesc si eu un dram de Dumnezeu!"






Ganduri de iarna


Ma uit pe geam

...la furia unei frunze.

Ea,de afara

...se uita la furia mea.

"Eu ma rup si cad , mi-a spus,

tu ce faci?"

"Eu mai raman..."

i-am raspuns.

Vacanta ta fara mine


Ai plecat in vacanta asta fara mine,

Ti-ai ales din lume ce ai vrut ,

Durerea ta complicata ti-ai pus-o la pachet

Si nici o poza de-a mea...

Stau si ii scriu urechii tale:

"Mi-e dor.Intoarce-te.Mi-e dor."

Dar urechea ta nu-mi scrie niciodata-napoi.

Tu cari cu tine prin tramvaie,

Bagajul tau ticsit cu de-ale tale,

Iar in ale tale nu-i nimic de-al meu...



(Multe clipe trecute)...Te rog, nu uita de mine!

(Mai multe clipe trecute)...Ai uitat?

(toate clipele trecute)...Ti-am gasit bagajul ratacit intr-un tramvai

Un domn amabil m-a ajutat sa-l car.

Bolile necredintei


Singuratatea e o boala!

Singuratatea e o nascocire a mintii,

Ca toate bolile!

Singuratatea iti da dureri de suflet,

Ca toate bolile!

Si junghiuri iti da!

Si-ti taie rasuflarea in accesele de furie,

Si junghiuri iti da!

Si-ti chinuie ficatii tai si ai mintii tale,

Si mai tare decat toate iti chinuie si Dumnezeul!

Singuratatea e o nascocire a mintii

Ca toate bolile!

Chiar si cand dragii ti-s incrustati in carne,

Ba chiar mai tare cand dorurile-ti sunt mai multe!

Si numai nenascutii si nevii sunt feriti,

Si poate frunzele pe jumatate moarte

Sau mintile pe jumatate clare!


Singuratatea e o nascocire a mintii ,

Ca toate bolile!

Si junghiuri iti da !




Vrute si nevrute



Daca-mi pun palmele la urechi,

Ele-mi vor sopti lungi adevaruri …mute.

Cu regretele pe mana stanga,

Iar pe dreapta alte vrute si nevrute!


Pe tine te-am vrut atarnata de-un cer,

Acolo unde-ti sade mai cu seama , sfanto!

Caci eu mai am un zambet sa mi-l sper!

Sa-mi incalzesc sufletul

Cu impachetari de smoala

Si talpile sa mi le afund in lacrimi si ocara!



Pe mine? …Nu vreau sa ma pierd,

Dar imi alunec…

Cu mici variatii pe subiect,

M-aprind, ma sting , ma zbor si ma astept

Sa cada el pacatul peste mine!

Sa nu mai spui tu , sfanto,

Ca-l vreau eu sa mi-l atarn de piept!


Dar nu plang nici de pacate si nicidecum de cer,

Plang doar de fiinta mainii mele stangi,

Ce printre dinti, cu limba-i muta

Imi sopteste cine sunt…




Intamplator



Unele minute sunt mai lungi ca celelalte

La fel cum o picatura de ploaie e mai rece,

In functie de partea corpului pe care cade…

Ospitalitate


Nu cred ca as fi foarte fericita sa te vad !

Stai tu acolo , in rotundul tau de ape si pamant.

Eu am sa stau aici ,

Eu am sa ma consum!

Am sa-mi fumez degetele,

Am sa-mi mananc ficatii,

Am sa-mi beau urina,

Am sa ma intorc ca pe un buzunar si am sa ma consum.




Am sa inchid toate ferestrele,

Pentru ca n-am sa uit cand m-ai chemat in fata sa vorbesc

Si apoi mi-ai zis ca nu zic bine.

Sau cand m-ai chemat in fata sa iubesc,

Si apoi mi-ai zis ca nu iubesc cum trebuie!

Am sa inchid toate ferestrele!

Stai tu acolo in rotundul tau de ape si pamant!








Neintalnirea





Am intalnit atatea vorbe care nu zic nimic

Am intalnit trotuare lipicioase

Si ganduri lipicioase

Si frunze care nu mai cad

Si inimi ,

Si minti care ma insala

Si vise colorate

Si degete calde

Si hrana de pomana

Si sticle goale

Am intalnit nopti prea scurte

Si oameni prea mari

Am intalnit soseste prea umede

Nori prea umezi

Buze prea umede

Suflete prea uscate

Flori ce cresc in pamant care putrezeste,

Am intalnit.

Si niciuna n-a stiut sa-mi spuna

Ce ar trebui sa intalnesc

Cand am sa ma intalnesc pe mine.

Si de cand am intalnit atatea vorbe care nu zic nimic

Ma intreb , daca vreuna dintre ele eram eu …














Ospitalitate II



Care dram din mine l-ati dori , domnul meu?

Dramul care nu respira? imi pare rau …

L-am dat domnului cu linistea,

Dramul care chicoteste? imi pare rau …

L-am dat domnului cu glumele.

Dramul care nu mai stie? imi pare rau

L-am dat domnului care stia prea multe.

Care dram din mine l-ati dori , domnul meu?

Imi pare rau , le-am dat pe toate domnilor de dinainte…

Ce-as putea sa va ofer, domnul meu ?

Mai am un singur lucru…

Mai am o coloana!

Daca o doriti…

Nu e mare lucru!

E doar coloana mea.

Dar v-o dau , pentru ca va vreau aproape.

Cu promisiunea ca mi-o veti returna ,

Atunci cand veti pleca

Si daca nu , v-as ruga , totusi,

De un baston , gravat pe el sa fie numele dumneavoastra,

Ca niciodata sa nu uit , unde am lasat ultimul dram din mine.









Un copac



Doi copaci si-au intalnit odata ramurile.

Unul dintre copaci s-a simtit stanjenit,

Asa ca celalalt copac a simtit nevoia sa-I stranga coroana intre ramurile lui.

Copacul stanjenit si-a adus crengile spre radacina,

Asa ca celalalt copac a simtit nevoia sa-l acopere .

Copacul stanjenit s-a transformat intr-o floare.

Asa ca celalalt copac a simtit nevoia sa-i faca umbra.

In locul copacului stanjenit nu a mai crescut niciodata iarba.

Langa locul in care nu mai creste iarba , oamenii admira un copac mandru si singur.

Oamenii nu se intreaba niciodata de ce, in acel loc, nu mai creste iarba…





Secretul nostru


Hai sa ne zambim ,

Ca ceilalti sa creada ca lumea e buna!

Hai sa ne zambim in podul palmei,totusi,

Ca ceilalti sa nu creada ca lumea e prea buna.

Hai sa ne bagam podul palmei in buzunar,

Ca ceilalti sa nu mai creada nimic!

Fabuloasa vreme a negocierii lucrurilor sfinte



Am pus la bataie o frica mai mica

Si tu, probabil, una mai mare,

Ca sa recuperam 2 confesiuni apuse,

Ca sa ne revendicam glumele strivite de alte cunoasteri

Si lacrimile imprumutate.



Si-am ajuns sa nu mai stim cand am inceput sa nu mai stim ce e in celalalt,

Cand ne-am creat, din himere, ciulinii prinsi in coada.

Si toate pentru ca eu am pus la bataie o frica mai mica

Si tu , probabil , una mai mare…