M-am crezut si eu


Am plecat intr-o calatorie

si n-am spus nimanui,

M-am intors

si nimeni nu m-a recunoscut.


M-am prefacut intr-un prieten nou,

Intr-un copil nou,

Si intr-o iubita noua.


Le-am soptit cuvinte pe care nu le stiam prea bine,

Dar s-au bucurat

Si m-am bucurat si eu.


Le-am spus poezii pe care nu le auzisem niciodata

Si s-au bucurat.

M-am bucurat si eu.



Le-am povestit de flori care nu exista

Si s-au minunat.

M-am minunat si eu.



M-au intrebat cine sunt

Si le-am zis ca nu stiu.

Au ras.

Si am ras si eu.


M-au intrebat de unde am venit

Si le-am zis ca am venit din locuri inalte,

Vizitate intamplator.

Unde cerurile sunt galbene,

Aerul de ploaie,

Si linistea face oamenii sa leviteze.

Unde fericirile se nasc in causul palmelor

Si apoi oamenii le dau drumul sa zboare

Asa cum dai drumul porumbeilor.

Unde iarba creste din slove

Si florile din mainile si sanii femeilor.



De acolo le-am zis ca am venit

Si m-au crezut.

M-am crezut si eu.