Cu singuratatea dublata



Eu cu umbra mea,

Mai tot timpul ne certam!

Ea nu-i de-acord cu mine

Si in fond, nici eu cu ea!

De obicei ne evitam,

Mai ales noaptea

Cand bate lumina din spate ,

Dar cum, necum, in lumina,

Eu cu ea nu mai incap

Si-ajungem sa ne dam fix cap in cap!

Si tocmai cum te prinde singur ,

De rea ce e se tine dupa tine!

De groaznica ce e si de meschina

Mai fura uneori chiar si din mine,

Ia cate-un strop si-l face gri

Si-l pune pe trotuar.

Si-as vrea sa-i dau un pumn in capul ala mare,

Dar ea-i lipita de asfalt orizontal,

Iar eu lipita vertical.

Si tot drumul pan-acasa ma contrazice,

Cel mai des se ia de mine

Ca o tin prea mult la soare...

Parca, cine ar vrea sa stie?


Si uite asa-mi face de-mi pune piedica

In clipe si in pasi,

umbra mea...