Jumatatea ce sunt!



Am buzele cusute.

Cusute de voi cu ata alba!

Imi cer iertare Mariei Tale:

Le-am umplut in timp de sange,

Iar saliva , luptatoare,

Inca mai supura pe la colturi,

Ca un puroi!



Asa ca atunci cand urlu,

Ma aud numai eu ,

Si tot eu , pe mine ma surzesc,

Ca in timp

Nici eu nu ma voi mai auzi!



Dar degeaba dau din singura mana pe care o am,

Si apas cu singurul picior

Cadavrul de sub mine,

Caci nu-i vina Mariei Tale…



E vina mea ,

Caci mi-am imprumutat o mana altcuiva ,

Iar aceea singura pe care o am,

Cand o intind spre Dumnezeu,

E atat de scurta,

Ca degetele nu-mi ajung nici pana la tavan…

Iar de urlat nu mai gasesc sa urlu,

Caci mi-ati cusut gura...