Ospitalitate


Nu cred ca as fi foarte fericita sa te vad !

Stai tu acolo , in rotundul tau de ape si pamant.

Eu am sa stau aici ,

Eu am sa ma consum!

Am sa-mi fumez degetele,

Am sa-mi mananc ficatii,

Am sa-mi beau urina,

Am sa ma intorc ca pe un buzunar si am sa ma consum.




Am sa inchid toate ferestrele,

Pentru ca n-am sa uit cand m-ai chemat in fata sa vorbesc

Si apoi mi-ai zis ca nu zic bine.

Sau cand m-ai chemat in fata sa iubesc,

Si apoi mi-ai zis ca nu iubesc cum trebuie!

Am sa inchid toate ferestrele!

Stai tu acolo in rotundul tau de ape si pamant!








Neintalnirea





Am intalnit atatea vorbe care nu zic nimic

Am intalnit trotuare lipicioase

Si ganduri lipicioase

Si frunze care nu mai cad

Si inimi ,

Si minti care ma insala

Si vise colorate

Si degete calde

Si hrana de pomana

Si sticle goale

Am intalnit nopti prea scurte

Si oameni prea mari

Am intalnit soseste prea umede

Nori prea umezi

Buze prea umede

Suflete prea uscate

Flori ce cresc in pamant care putrezeste,

Am intalnit.

Si niciuna n-a stiut sa-mi spuna

Ce ar trebui sa intalnesc

Cand am sa ma intalnesc pe mine.

Si de cand am intalnit atatea vorbe care nu zic nimic

Ma intreb , daca vreuna dintre ele eram eu …














Ospitalitate II



Care dram din mine l-ati dori , domnul meu?

Dramul care nu respira? imi pare rau …

L-am dat domnului cu linistea,

Dramul care chicoteste? imi pare rau …

L-am dat domnului cu glumele.

Dramul care nu mai stie? imi pare rau

L-am dat domnului care stia prea multe.

Care dram din mine l-ati dori , domnul meu?

Imi pare rau , le-am dat pe toate domnilor de dinainte…

Ce-as putea sa va ofer, domnul meu ?

Mai am un singur lucru…

Mai am o coloana!

Daca o doriti…

Nu e mare lucru!

E doar coloana mea.

Dar v-o dau , pentru ca va vreau aproape.

Cu promisiunea ca mi-o veti returna ,

Atunci cand veti pleca

Si daca nu , v-as ruga , totusi,

De un baston , gravat pe el sa fie numele dumneavoastra,

Ca niciodata sa nu uit , unde am lasat ultimul dram din mine.









Un copac



Doi copaci si-au intalnit odata ramurile.

Unul dintre copaci s-a simtit stanjenit,

Asa ca celalalt copac a simtit nevoia sa-I stranga coroana intre ramurile lui.

Copacul stanjenit si-a adus crengile spre radacina,

Asa ca celalalt copac a simtit nevoia sa-l acopere .

Copacul stanjenit s-a transformat intr-o floare.

Asa ca celalalt copac a simtit nevoia sa-i faca umbra.

In locul copacului stanjenit nu a mai crescut niciodata iarba.

Langa locul in care nu mai creste iarba , oamenii admira un copac mandru si singur.

Oamenii nu se intreaba niciodata de ce, in acel loc, nu mai creste iarba…





Secretul nostru


Hai sa ne zambim ,

Ca ceilalti sa creada ca lumea e buna!

Hai sa ne zambim in podul palmei,totusi,

Ca ceilalti sa nu creada ca lumea e prea buna.

Hai sa ne bagam podul palmei in buzunar,

Ca ceilalti sa nu mai creada nimic!