luni, 18 mai 2009



Urgente in timpul vechi



La policlinica miroase a moarte intarziata.

In curtea policlinicii sunt caini care sa urle,

Pentru ca policlinica noastra,

Care a ocupat un conac boieresc de odinioara,

e construita dupa filmele horror americane,

...sau filmele dupa policlinica noastra...

La policlinica toti oamenii vorbesc...singuri,

Caci la policlinica vin oamenii care nu mai au cu cine vorbi.

Policlinica e un loc uitat de timp,

Caci conacul a fost lasat aproape la fel.

La fel si praful!

Oamenii noi au ocupat conacul vechi,

Pentru a face din el un loc al tanguirii si al tarsaitului picioarelor bolnave.

La policlinica oamenii sunt sluti, chiori, ologi, indurerati.

Mai rad doar cei mai batrani dintre ei,

Obisnuitii casei...

La policlinica doctorii sunt rupti din zidurile conacului,

De-o varsta cu conacul!

Ei si-au dedicat viata banilor uratilor bolnavi.

La policlinica , tinerii nu sunt vazuti bine,

Pentru ca ei , mai mereu, fac reclamatii -

Batranii nu mai au dinti.

Policlinica este o familie a mortii intarziate!





Cu dragoste


Draga prietene,

Da-mi mana,

Sa saltam impreuna prapastia,

Si cand vom ajunge de cealalta parte,

S-o saltam inapoi.

Si tot asa o viata!

Si daca vom fi prea tonti,

Cum ne stim,

Si poate nu vom reusi,

Dar poate , si mai poate , ne vom prabusi,

Promit ca ma voi tine strans de mana ta

Si promit ca-ti voi zambi

Pana ce zambetul meu se va strivi de pamant,

Langa pamantul de sub zambetul tau strivit!






Cu cersitul la poarta Lui Dumnezeu



M-am dus sa ma rog ,

Acolo unde se spune ca esti auzit.

Si toti oamenii erau imbracati in haine ponosite

Si toti erau murdari

Si toti erau urati

Si toti cerseau cate ceva.


De atata piosenie ,

Am inceput sa ma cutremur.

Mi-era teama, poate,

Ca acolo cersetorii vor vedea

Ca sunt una ca ei...


Cu sufletul descoperit pana la genunchi

Am fost nevoita sa marturisesc

Cand am fost intrebata:

"Tu ce cauti aici?"

"Ei , parinte , stiti?...Iertata-mi fie cutezanta,

Cersesc si eu un dram de Dumnezeu!"






Ganduri de iarna


Ma uit pe geam

...la furia unei frunze.

Ea,de afara

...se uita la furia mea.

"Eu ma rup si cad , mi-a spus,

tu ce faci?"

"Eu mai raman..."

i-am raspuns.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu